De ce iubesc excursiile in Israel - Partea I

Despre parfumul exotic al excursiilor în Israel - crâmpeie de istorie și magia Țării Sfinte

Câteva rânduri foarte utile celor care au în plan sa călătorească în Țara Sfântă.

„Mă aflu pe promontoriul strâmt, uşor înclinat, de la ţărmul Mării Mediterane, pe care se răsfiră etajat străzile intortocheate ale vechiului oraş Jaffa, leagănul istoric al Tel-Avivului de azi.

Stau pe mal şi privesc la stâncile negricioase din apropiere, ritmic lovite de valurile înspumate, şi mă gândesc că totuşi aceste colțuri de piatră, ivite aici de milenii, au supravieţuit nu numai tuturor furtunilor marine, dar şi tuturor fortărețelor şi zidirilor care s-au suprapus de-a lungul veacurilor la această poartă maritimă a străvechii Palestine. Poate că însăşi legenda legată de aceste stânci - îmi spun, visător - le-a dat tăria de a depăşi vârsta pieritoarelor înfăptuiri omeneşti, oricât de trufaşe sau puternice s-ar fi arătat la vremea lor. Şi-n alunecarea de o clipă în fantasmele mitologiei parc-o văd pe Andromeda înlănţuită de stânca cea mai înaltă, aşteptând să cadă pradă monstrului marin căruia îi era hărăzită; parcă-l văd pe Perseu, fiul lui Zeus, Olimpianul, salvând-o din ghearele fiarei şi ducând-o, mai târziu, după alte isprăvi, în fericitul Argos...



Dar adevărata istorie a locului numit Jaffa sau Jaffo - se pare după numele lui Iaphet, fiul biblicului Noe - e mult mai dură, o lungă succesiune de lupte, de asedii, de masacre ingrozitoare, de distrugeri, de prigoniri religioase... Port cu mari valente strategice, escală pe marele drum comercial care lega Egiptul faraonilor de Mesopotamia, Jaffa a cunoscut rând pe rând şi deseori repetaţi stăpânitori fenicieni, evrei, egipteni, macedoneni, romani, bizantini, arabi, turci... Aici debarcau oştile faraonului Tutmes al III-lea cu 1500 de ani 1.H., in acest port erau descărcaţi din corăbii cedrii din Liban care au fost folosiți la construirea templului din Ierusalim, pe vremea regelui Solomon. S-au instalat aici cuceritorii sirianului Sennaşerib, armatele lui Darius, ale lui Alexandru cel Mare, apoi, la începuturile erei creştine, procuratorii lui lulius Cezar, stăpânirea romană întinzându-se până la debutul lungüi dominaţii islamice; aceasta a fost zguduită mai târziu, in mai multe rânduri, de expeditiile cruciaților europeni, culminând cu victoria repurtată prin aceste locuri de Richard Inimă de Leu. Scurte interludii, ca şi cel al lui Napoleon, faţă de cei 400 de ani de subjugare turcească ce au urmat, căreia i se pune capăt abia după Primul Război Mondial, când Palestina trece sub mandat britanic, încheiat în 1948, la proclamarea statului Israel.

Toate aceste zvârcoliri ale istoriei au însemnat pentru strâmtul perimetru al Jaffei nenumărate noi cetăți de apărare şi antrepozite comerciale, fiecare zidită pe ruinele alteia, jertfe omeneşti şi distrugeri materiale cu nemiluita. Şi ce a rămas de pe urma lor? Cea mai mare parte a vechii aşezări este acoperită de dărâmături peste care au crescut plante sălbatice. Vechiul port a fost înlocuit, de mulți ani, de modernele dane de la Ashdod, la vreo 40 de kilometri spre sud. Dar oriunde s-au demolat ziduri gata să se prăbuşească ori s-au sāpat fundații, revelațiile arheologice au fost numeroase şi importante. Cum rezultă din înfăţişarea zonei care constituie „Centrul Cultural din Jaffa", întinsă pe coama colinei din dreptul portului vechi, unde străjuieşte încă un far construit în 1936. În acest perimetru accesibil tuturor turiştilor, clădirile readuse la lumină şi minuțios restaurate nu urcă însă in trecut mai departe de veacul al XVI-lea. Povestea lor evocă, totuşi, timpuri mult mai îndepărtate. Ca, de pildă, biserica franciscană Sfântul Petru, care a fost ridicată pe temeliile primelor cetăţi şi pe locul unde se spune c-a fost „Casa lui Simon Tăbăcarul". Sau Mănăstirea Sfintei Thabita, care se găseşte alături de locul unde Sfântul Petru şi-a săvârşit minunile evocate în Biblie.


Comments

Popular posts from this blog

Despre Mine